de Marius Gogescu, Expert in achizitii publice, Administraţia publică centrală

Achiziția directă sau cumpărarea directă nu reprezintă o procedură de achiziție publică, ci o modalitate de a cumpăra produse, servicii sau lucrări a căror valoare, fără TVA, pentru fiecare produs, serviciu sau lucrare în parte nu depășește un anumit prag valoric (echivalentul în lei a 15.000 Euro, așa cum este prevăzut în legislația română în vigoare sau mult mai mare potrivit legislației comunitare).

Mai înainte de a detalia și de analiza cumpărarea directă pe toate fațetele ei, vom face o scurtă incursiune în reglementările europene (directive, regulamente, comunicări oficiale), precum și în cele ale altor state membre, referitoare la achizițiile directe.

Trebuie știut că, potrivit directivelor europene privind achizițiile publice, procedurile, regulile și formele care reglementează acest domeniu nu sunt aplicabile decât pentru valori estimate ale contractelor peste anumite praguri valorice.

Aceste praguri valorice au fost calculate inițial în DST (drepturi speciale de tragere), iar, ulterior, sunt transformate periodic din DST în Euro, Comisia Europeană fiind abilitată să le actualizeze prin regulamentele sale (ultimul dintre acestea fiind Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007).

Astfel, potrivit art. 7 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, pragurile valorice (exprimate în Euro), așa cum au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, sunt:

.....................................................