de radutudor, 04/04/2009
Autoritatea contractanta are 3 zile la dispozitie sa informeze participantii la o procedura de decizia sa cu privire la atribuirea contractului. Aceste 3 zile se adauga sau se suprapun celor 40 zile de la depunerea ofertelor ?
Completarea alineatului 1 al art. 206 este în sensul respectării de către autoritățile contractante a obligaţiei de a informa operatorii economici implicaţi în procedura de atribuire despre deciziile sale în 3 zile, înlăuntrul termenului de evaluare a ofertelor prevăzute de art. 200 (maxim 40 de zile de la data depunerii ofertelor).
Surprinzătoare este însă introducerea alineatului (1)1, care definește "operatorul implicat în procedura de atribuire ca fiind candidat/ofertant", precum și definiția "respingerii definitive a candidaturii/ofertei".
Termenul de "operator implicat în procedura de atribuire" este folosit și în cuprinsul altor texte din această ordonanță, respectiv art. 255 alin. 2.
Din coroborarea acestor două texte rezultă că persoana vătămată care poate formula o contestație împotriva deciziei unei autorități contractante (art. 255) trebuie să fie candidat/ofertant (art. 206 alin.11). S-ar deduce de aici că participanții care nu sunt încă ofertanți sau candidați și care sunt, de exemplu, nemulțumiți de specificațiile tehnice din caietul de sarcini, nu pot formula contestații?
Este interpretabilă această prevedere și în niciun caz nu trebuie să limiteze accesul operatorilor economici la justiție (altfel ar fi o încălcare atât a Constituției României, cât și a acquis-ului comunitar în materie de achiziții publice).
Cu privire la definirea "respingerii definitive a candidaturii/ofertei" prin sintagma dacă "a fost considerată legală de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau de către instanţa sesizată în legătură cu acest aspect sau nu a făcut ori nu mai poate face obiectul unei căi de atac", cu toate că, aparent reproduce prevederile art. 2 alin. 7 paragraful 3 din Directiva 2007/66/CE, apreciem că nu este suficient ca o respingere să fie considerată legală, ci trebuie ca soluția pronunțată de o instanță de judecată să fie definitivă și irevocabilă, inclusiv după o soluționare a acesteia de către Curtea Europeană de Justiție (singura instituție, potrivit Tratatului CE, abilitată să se pronunțe asupra acquis-ului comunitar).