1 Caracterul aproximativ al legilor - Procedurile pentru acordarea contractelor de lucrări publice - Directiva 93/37 - Autorităţi contractante - Organ guvernat de legea publică - Definiţie – Organ ca Imprimeria Statului austriac - Inclus - Contracte de lucrări publice - Definiţie - Contracte de lucrări acordate de către organul în chestiune - Inclus indiferent de natura contractului
(Directiva Consiliului 93/37, Art. 1(a) şi (b))
2 Caracterul aproximativ al legilor - Procedurile pentru acordarea contractelor de lucrări publice - Directiva 93/37 - Autorităţi contractante - Organ guvernat de legea publică - Definiţie - Întreprindere care desfăşoară activităţi comerciale şi deţinută de către o autoritate contractantă - Exclus - Contracte de lucrări publice - Definiţie - Contract referitor la un proiect de lucrări care, de la început, cade în obiectele unei întreprinderi care nu este o autoritate contractantă - Exclus
(Directiva Consiliului 93/37, Art. 1(a) şi (b))
3 Coeziune economică şi socială – Operaţiuni structurale – Finanţare comunitară - Condiţie – Conformitatea acţiunii interesate cu legislaţia comunitară relevantă – Finanţarea unui proiect de lucrări neacoperit de legislaţia achiziţiei publice – Nerespectarea procedurilor de revizuire relevante
(Reglementarea Consiliului Nr 2081/93, Art. 7(1); Directivele Consiliului 89/665 şi 93/37, Art. 1(b))
Sumar
4 Primul subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37 privind coordonarea procedurilor pentru acordarea contractelor de lucrări publice defineşte autorităţile contractante ca, inter alia, organe guvernate de legea publică; al doilea subparagraf prevede că cel din urmă înseamnă orice organ înfiinţat în scopul specific de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial, având personalitate juridică şi strâns dependent de Stat, autorităţile regionale sau locale sau alte organe guvernate de legea publică.
O entitate ca Österreichische Staatsdruckerei (Imprimeria Statului austriac, `ÖS') trebuie să fie privită ca un organ guvernat de legea publică şi astfel ca o autoritate contractantă în sensul prevederilor la care s-a făcut referire mai sus, în măsura în care documentele pe care ÖS trebuie să le producă sunt strâns legate de comanda publică şi funcţionarea instituţională a Statului şi necesită condiţii de furnizare şi producţie garantate care asigură că standardele de confidenţialitate şi securitate sunt respectate, având în minte, în acest sens, că condiţia că organul trebuie să fi fost înfiinţat în scopul `specific' de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial, nu înseamnă că ar trebui să i se încredinţeze doar, sau chiar în primul rând, îndeplinirea acestor nevoi;
- ÖS are personalitate juridică;
- Directorul general al ÖS este numit de către un organ constând în principal din membri numiţi de către Cancelaria Federală sau diferite ministere, ÖS este supusă scrutinului de către Curtea Auditorilor, majoritatea acţiunilor sale sunt încă deţinute de către Statul austriac şi un serviciul de control al Statului este responsabil cu monitorizarea materialelor tipărite care sunt supuse măsurilor de securitate.
Contractele de lucrări în care a intrat această entitate urmează a fi considerate a fi contracte de lucrări publice în sensul Articolului 1(a) al directivei indiferent de natura lor şi indiferent de proporţia relativă, fie mari sau mici, pe care o reprezintă ele din activităţile ÖS efectuate în scopul de a îndeplini nevoi, care nu are caracter industrial sau comercial.
5 O întreprindere care desfăşoară activităţi comerciale şi în care o autoritate contractantă, în sensul primului subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37 privind coordonarea procedurilor pentru acordarea contractelor de lucrări publice, are un acţionariat majoritar nu urmează să fie privită ca un organ guvernat de legea publică în sensul celui de-al doilea subparagraf al acelei prevederi - conform căreia ea trebuie să fie un organ înfiinţat în scopul specific de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial – şi astfel ca autoritate contractantă pe singurul temei că acea întreprindere a fost înfiinţată de către autoritatea contractantă sau că autoritatea contractantă îi transferă fonduri provenite din activităţile desfăşurate pentru a îndeplini nevoi de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial.
În plus, un contract de lucrări publice nu este supus prevederilor directivei când se referă la un proiect care, de la început, cade în întregime în obiectele unei întreprinderi care nu este o autoritate contractantă şi când în contractele de lucrări referitoare la acel proiect a intrat o autoritate contractantă în numele acelei întreprinderi.
6 Conform Articolului 7(1) din Regulamentul Nr 2081/93, ce amendează Regulamentul Nr 2052/88, măsurile finanţate prin fondurile structurale sau prin primirea de asistenţă de la Banca Europeană de Investiţii sau dintr-un alt instrument financiar existent urmează să fie în conformitate cu prevederile Tratatelor, cu instrumentele adoptate conform acestora şi cu politicile comunitare, inclusiv cele care privesc regulile concurenţei, acordarea contractelor publice şi protecţia mediului şi aplicarea principiului şanselor egale pentru borbaţi şi femei. În acest sens, cerinţa ca măsurile la care se face referire să fie în conformitate cu legea comunitară presupune că acele măsuri cad în domeniul legislaţiei comunitare relevante.
Urmează că prevederea menţionată mai sus trebuie să fie interpretată ca însemnând că finanţarea comunitară a unui proiect de lucrări nu este condiţionată de destinatarii care se conformează procedurilor de revizuire în sensul Directivei 89/665 asupra coordonării legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de revizuire acordării de finanţare publică şi contracte de lucrări publice, dacă nu sunt ei înşişi autorităţi contractante în sensul Articolului 1(b) al Directivei 93/37 privind coordonarea procedurilor pentru acordarea contractelor de lucrări publice.
Părţile
În Cazul C-44/96,
CERERE DE PRONUNŢARE A UNEI HOTĂRÂRI PRELIMINARE a Curţii sub Articolul 177 al Tratatului CE a Bundesvergabeamt (Austria) în procedurile în aşteptare în faţa acelei curţi între
Mannesmann Anlagenbau Austria AG şi alţii
şi
Strohal Rotationsdruck GesmbH
asupra interpretării Articolului 1(b) al Directivei Consiliului 93/37/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor pentru acordarea contractelor de lucrări publice (OJ 1993 L 199, p. 54) şi Articolului 7(1) al Regulamentului Consiliului (CEE) Nr 2081/93 din 20 iulie 1993 care amendează Regulamentul (CEE) Nr 2052/88 asupra fondurilor structurale şi eficienţei lor şi asupra coordonării activităţilor lor între ele şi cu operaţiunile Băncii Europene de Investiţii şi cu celelalte instrumente financiare existente (OJ 1993 L 193, p. 5),
CURTEA,
alcătuită din: G.C. Rodríguez Iglesias, Preşedinte, C. Gulmann, M. Wathelet şi R. Schintgen (Preşedinţi ai Camerei), G.F. Mancini, J.C. Moitinho de Almeida, P.J.G. Kapteyn (Raportor), J.L. Murray, D.A.O. Edward, J.-P. Puissochet, G. Hirsch, P. Jann şi L. Sevón, Judecători,
Avocat general: P. Léger,
Grefier: H.A. Rühl, Administrator principal,
după ce au luat în considerare observaţiile scrise înaintate în numele:
- Mannesmann Anlagenbau Austria AG şi alţii, de către M. Winischhofer, de la Baroul Viena,
- Strohal Rotationsdruck GesmbH, prin W. Wiedner, de la Baroul Viena,
- Guvernului Olandei, de către A. Bos, Consilier juridic la Ministerul Afacerilor Externe, acţionând ca Agent,
- Guvernului Austriei, de către W. Okresek, Ministerialrat în Bundeskanzleramt-Verfassungsdienst, acţionând ca Agent,
- Comisiei Comunităţilor Europene, de către H. van Lier, Consilier juridic, şi C. Schmidt, de la Serviciul său juridic, acţionând ca Agenţi,
cu privire la Raportul audierii,
după audierea observaţiilor orale ale Mannesmann Anlagenbau Austria AG şi alţii, reprezentată de M. Winischhofer; ale Strohal Rotationsdruck GesmbH, reprezentată de W. Wiedner; ale Guvernului francez, reprezentat de P. Lalliot, Secretar al Afacerilor Externe în Directoratul Juridic al Ministerului Afacerilor Externe, acţionând ca Agent; ale Guvernului olandez, reprezentat de M. Fierstra, Consilier juridic asistent la Ministerul Afacerilor Externe, acţionând ca Agent; şi ale Comisiei, reprezentată de H. van Lier, la audierea din 3 iunie 1997,
după audierea Opiniei Avocatului General la şedinţa din 16 septembrie 1997,
dă următoarea
Hotărâre
Temeiuri
1 Prin ordinul din 2 februarie 1996, primit la Curte la 14 februarie 1996, Bundesvergabeamt (Biroul Federal de Achiziţii) a înaintat Curţii pentru o hotărâre preliminară sub Articolul 177 al Tratatului CE şapte întrebări asupra interpretării Articolului 1(b) al Directivei Consiliului 93/37/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor pentru acordarea contractelor de lucrări publice (OJ 1993 L 199, p. 54), şi Articolului 7(1) al Regulamentului Consiliului (CEE) Nr 2081/93 din 20 iulie 1993 ce amendează Regulamentul (CEE) Nr 2052/88 asupra sarcinilor fondurilor structurale şi eficienţei lor şi asupra coordonării activităţilor lor între ele şi cu operaţiunile Băncii Europene de Investiţii şi ale celorlalte instrumente financiare existente (OJ 1993 L 193, p. 5).
2 Acele întrebări au fost ridicate în procedurile aduse în faţa acelei curţi de către Mannesmann Anlagenbau Austria AG şi alţii împotriva lui Strohal Rotationsdruck GesmbH (denumită în cele ce urmează `SRG') privind aplicarea legislaţiei austriece a achiziţiilor publice la iniţierea unei astfel de proceduri de achiziţii.
Prevederile comunitare relevante
Directiva 93/37
3 Articolul 1 al Directivei 93/37, care consolidează Directiva Consiliului 71/305/CEE din 26 iulie 1971 privind coordonarea procedurilor pentru acordarea contractelor de lucrări publice (OJ, Ediţia specială în engleză 1971 (II), p. 682), aşa cum a fost amendată ultima dată prin Directiva Consiliului 90/531/CEE din 17 septembrie 1990 asupra procedurilor de achiziţie ale entităţilor ce operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii (OJ 1990 L 297, p. 1), prevede:
`În scopul acestei Directive:
(a) "contracte de lucrări publice" sunt contracte de interes pecuniar încheiate în scris între un antreprenor şi o autoritate contractantă aşa cum este definită în (b), care au ca obiect fie execuţia, fie atât execuţia cât şi proiectarea, lucrărilor referitoare la una dintre activităţile la care se face referire în Anexa II sau o lucrare definită în (c) de mai jos, sau execuţia, prin orice mijloace, a unei lucrări corespunzând cerinţelor specificate de către autoritatea contractantă;
(b) "autorităţi contractante" vor fi Statul, autorităţile regionale sau locale, organele guvernate de legea publică, asociaţii înfiinţate de una sau mai multe astfel de autorităţi sau organe guvernate de legea publică;
Un "organ guvernat de legea publică" înseamnă orice organ:
- înfiinţat în scopul specific de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial, şi
- având personalitate juridică, şi
- finanţat, în cea mai mare parte, de către Stat, sau autorităţi regionale sau locale sau alte organe guvernate de legea publică sau supuse supravegherii administrative a acestor organe sau având un consiliu administrativ, managerial sau de supraveghere, ai cărui membri sunt mai mult de jumătate numiţi de către Stat, autorităţi regionale sau locale sau de alte organe guvernate de legea publică;
Listele organelor şi categoriilor de organe guvernate de legea publică care îndeplinesc criteriile la care se face referire în al doilea subparagraf sunt stabilite în Anexa I. ...'
Directiva 89/665
4 Directiva Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 asupra coordonării legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de revizuire acordării de finanţare publică şi contracte de lucrări publice (OJ 1989 L 395, p. 33) necesare Statelor Membre pentru a lua `măsurile necesare pentru a asigura că ... deciziile luate de către autorităţile contractante pot fi revizuite eficient şi, în particular, cât de rapid se poate ... pe temeiurile că astfel de decizii au încălcat legea comunitară în domeniul achiziţiilor publice sau regulilor naţionale care implementează acea lege'. Conform Articolului 5, aceste măsuri urmau să fie adoptate înainte de 21 decembrie 1991.
Regulamentul Nr 2052/88
5 Articolul 7(1) al Regulamentului (CEE) Nr 2052/88 aşa cum este amendat prin Regulamentul (CEE) Nr 2081/93 spune după cum urmează:
`Măsurile finanţate prin fondurile structurale sau primirea de asistenţă de la BEI sau de la alt instrument financiar existent vor fi în conformitate cu prevederile Tratatelor, cu instrumentele adoptate conform acestora şi cu politicile comunitare, inclusiv cele privind regulile concurenţei, acordarea contractelor publice şi protecţia mediului şi aplicarea principiului şanselor egale pentru bărbaţi şi femei.'
Legislaţia austriacă
6 Paragraful 1 al Bundesgesetz über die Österreichische Staatsdruckerei (Staatsdruckereigesetz) din 1 iulie 1981 (Legea Federală a Imprimeriei de stat austriece, Bundesgesetzblatt für die Republik Österreich 340/1981; denumită în cele ce urmează `StDrG'), spune după cum urmează:
`Entitatea economică "Österreichische Staatsdruckerei" Paragraful 1.
(1) Se înfiinţează o entitate economică independentă cu numele "Österreichische Staatsdruckerei" (denumită în cele ce urmează "Staatsdruckerei"). Ea îşi are sediul social în Viena şi are personalitate juridică.
(2) Staatsdruckerei este un comerciant în scopurile Codului Comercial. Ea trebuie înregistrată în Partea A a Registrului Comercial al Curţii Comerciale din Viena.
(3) Activităţile lui Staatsdruckerei urmează să fie desfăşurate în conformitate cu regulile care guvernează comerţul.'
7 Sarcinile ce urmează să fie realizate de către Österreichische Staatsdruckerei (denumită în cele ce urmează `ÖS') sunt descrise în Paragraful 2 al StDrG. Conform Paragrafului 2(1), aceste sarcini constau, în particular, din producerea pentru administraţia federală de material tipărit ce necesită secretizare sau măsuri de securitate, ca paşapoarte, permise auto, cărţi de identitate, jurnalul oficial federal, rapoartele federale ale legilor şi deciziilor, formulare şi Wiener Zeitung. Aceste activităţi sunt denumite în mod colectiv `obligaţii de serviciu public'.
8 Aceste activităţi, pentru care, conform Paragrafului 2(3), ÖS are unica responsabilitate, sunt, în virtutea Paragrafului 13(1) al StDrG, monitorizate de către un serviciu de control al Statului. Conform Paragrafului 12 al acelei Legi, preţurile pentru acele comenzi sunt fixe - în conformitate cu principiile comerciale şi ţinând cont, în particular, nevoia de a ţine capacitatea disponibilă – la cererea Directorului General al ÖS, de către consiliul economic, care, conform Paragrafului 8(2), este alcătuit din 12 membri, dintre care opt sunt numiţă de către Cancelaria Federală sau de către diferite ministere şi patru de către consiliul lucrărilor. În conformitate cu Paragraful 5(2) al StDrG, Directorul General al ÖS este numit de către consiliul economic.
9 În plus, conform Paragrafului 15(6) al StDrG, ÖS este supusă scrutinului Curţii de Auditori.
10 Conform Paragrafului 2(2) al StDrG, ÖS poate efectua alte activităţi, ca producţia altor materiale tipărite şi publicarea şi distribuţia de cărţi, ziare etc. În cele din urmă, conform Paragrafului 3 al acelei Legi, ÖS poate dobândi pachete de acţiuni în întreprinderi.
Disputa din procedurile principale
11 În februarie 1995, ÖS a preluat Strohal Gesellschaft mbH, ale cărei activităţi constau din tipărire folio. La 11 octombrie 1995, Strohal a înfiinţat SRG, în care deţine 99,9% din capitalul social, cu obiectul producerea materialelor tipărite folosind procesul menţionat mai sus la lucrările de tipărire în Müllendorf.
12 Pentru a reduce perioada de aşteptare înainte ca acele lucrări de tipărire să devină operaţionale, în timp ce SRG era încă în procesul de înfiinţare, ÖS a iniţiat o procedură de cerere de oferte pentru un proiect referitor la instalaţiile tehnice pe 18 octombrie 1995. În acest scop, ea a inclus în fiecare dintre contractele de lucrări o clauză rezervându-şi dreptul de a-şi cesiona toate drepturile şi obligaţiile de sub aceste contracte unei terţe părţi la alegerea sa în orice moment. În urma unei proceduri de conciliere în faţa Bundesvergabekontrollkommission (Comisiei Federale de Revizuire a Achiziţiilor) care a dus la o rezolvare pe cale amiabilă, cererea de oferte a fost retrasă. După iniţierea unei noi proceduri de cerere de oferte, ÖS a informat ofertanţii că firma responsabilă pentru cererea de oferte şi acordarea contractelor era SRG.
13 O procedură de conciliere a fost iniţiată apoi la cererea Verband der Industriellen Gebäudetechnikunternehmen Österreichs (Asociaţiei Întreprinderilor de Construcţii Industriale din Austria) pentru a determina dacă sau nu procedura de de cerere de oferte ar trebui condusă în conformitate cu legislaţia naţională privind contractele de lucrări publice. Spre deosebire de acea asociaţie, SRG şi ÖS au contestat aplicabilitatea acelei legislaţii şi au pretins că, pentru că nu exista autoritate contractantă, nu era contract de lucrări publice în cazul de faţă.
14 Bundesvergabekontrollkommission a decis în favoarea lor şi a susţinut că chestiunea nu cădea în jurisdicţia ei. Totuşi, ea nu a exclus posibilitatea necesităţi de conformare cu Directiva 89/665 dacă entitatea care acordă contractul primea fonduri comunitare, în conformitate cu Articolul 7(1) al Regulamentului Nr 2081/93.
15 Pentru că nu s-a ajuns la o rezolvare pe cale amiabilă, Mannesmann Anlagebau şi alţii au iniţiat o procedură de revizuire în faţa Bundesvergabeamt.
16 Bundesvergabeamt a fost nesigură de interpretarea ce urma să fie dată legii comunitare şi a înaintat următoarele întrebări pentru o hotărâre preliminară:
`1. Poate o prevedere unei legi naţionale, ca Paragraful 3 al Staatsdruckereigesetz din cazul de faţă, care conferă drepturi speciale şi exclusive asupra unei întreprinderi, să stabilească faptul că acea întreprindere îndeplineşte nevoile de interes general care nu au caracter industrial sau comercial în sensul Articolului 1(b) al Directivei 93/37/CEE şi să facă această întreprindere ca întreg să cadă în domeniul acelei directive, chiar dacă acele activităţi formează doar o parte a activităţii întreprinderii şi întreprinderea în plus participă pe piaţă ca întreprindere comercială?
2. În eventualitatea că o astfel de întreprindere cade în domeniul Directivei 93/37/CEE doar cu privire la drepturile speciale şi exclusive conferite de ea, este o astfel de întreprindere obligată să ia măsuri organizaţionale pentru a evita mijloacele financiare obţinute din câştigurile din acele drepturi speciale şi exclusive şi să se îndrepte spre alte sectoare de activitate?
3. Dacă o autoritate contractantă începe un proiect şi acel proiect este prin urmare clasificat ca fiind contract de lucrări publice în sensul Directivei 93/37/CEE, poate intervenţia unei terţe părţi care prima facie nu cade în domeniul personal al directivei avea efectul de a schimba clasificarea unui proiect ca fiind contract de lucrări publice, sau o astfel de procedură ar trebui privită ca o evaziune a domeniului personal al directivei şi incompatibilă cu ţinta şi scopul directivei?
4. Dacă o autoritate contractantă înfiinţează întreprinderi pentru a desfăşura activităţi comerciale şi deţine acţiunile majoritare în ele care-i permit să exercite control economic asupra acestor întreprinderi, se aplică clasificarea de autoritate contractantă şi asupra acestor întreprinderi asociate?
5. Dacă o autoritate contractantă transferă fonduri pe care le-a câştigat din drepturile speciale şi exclusive conferite ei unor întreprinderi pur comerciale în care deţine majoritatea acţiunilor, are aceasta efectul că, indiferent de poziţia juridică a întreprinderii asociate, acea întreprindere ca un întreg trebuie să se lase să fie tratată şi să se comporte ca o autoritate contractantă în sensul Directivei 93/37/CEE?
6. Dacă o autoritate contractantă care îndeplineşte atât nevoi de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial, cât şi desfăşoară activităţi comerciale înfiinţează instalaţii de operare care pot deservi ambele scopuri, poate acordarea contractului de construire a unor astfel de instalaţii de operare fi clasificată ca un contract de lucrări publice în sensul Directivei 93/37/CEE, sau legea comunitară conţine criterii conform căreia o astfel de instalaţie de operare poate fi clasificată fie ca deservind nevoile publice, fie ca deservind activităţi comerciale, şi dacă este aşa, care sunt criteriile?
7. Face Articolul 7(1) al Regulamentului Consiliului (CEE) Nr 2081/93 din 20 iulie 1993 care amendează Regulamentul (CEE) Nr 2052/88 asupra sarcinilor fondurilor structurale şi eficienţei lor şi asupra coordonării activităţilor lor între ele şi cu operaţiunile Băncii Europene de Investiţii şi ale celorlalte instrumente financiare existente ca destinatarii subsidiilor comunitare să fie supuşi procedurilor de revizuire în sensul Directivei 89/665/CEE, chiar dacă ei înşişi nu sunt autorităţi contractante în sensul Articolului 1 al Directivei 93/37/CEE?'
Întrebările unu şi şase
17 Prin întrebările sale unu şi şase curtea naţională întreabă, în esenţă, dacă o entitate ca ÖS ar trebui privită ca un organ guvernat de legea publică în sensul celui de-al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37 şi, astfel, ca o autoritate contractantă în sensul primului subparagraf al acelei prevederi. Dacă este aşa, curtea naţională întreabă în plus dacă toate contractele de lucrări, de orice natură, în care a intrat acea entitate, constituie contracte de lucrări publice în sensul Articolului 1(a) al acelei directive.
18 Conform reclamanţilor din procedurile principale, Comisiei şi Guvernului francez, Articolul 1(a) al Directivei 93/37 se aplică tuturor contractelor de lucrări în care a intrat un organ ca ÖS, care desfăşoară ambele activităţi destinate să îndeplinească nevoi de interes general care nu au caracter industrial sau comercial şi activităţi de natură comercială.
19 SRG şi Guvernele austriac şi olandez, pe de altă parte, consideră că un organ ca ÖS nu satisface criteriile stabilite în al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37 şi de aceea nu ar trebui privit ca organ guvernat de legea publică în sensul acelei prevederi.
20 Sub al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37, un organ guvernat de legea publică înseamnă un organ înfiinţat în scopu specific de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial, care are personalitate juridică şi este strâns dependent de Stat, autorităţile regionale sau locale sau alte organe guvernate de legea publică.
21 Este limpede di acea prevedere că cele trei condiţii stabilite în aceasta sunt cumulative.
22 În ce priveşte prina condiţie, ar trebui să se observe, în primul rând, că ÖS a fost înfiinţată pentru a produce, pe bază de exclusivitate, documente administrative oficiale, dintre care unele necesită secretizare sau măsuri de securitate, ca paşapoarte, permise auto şi cărţi de identitate, în timp ce altele sunt destinate diseminării documentelor legislative, reglementatoare şi administrative ale Statului.
23 În plus, preţurile materialelor tipărite pe care ÖS este pusă să le producă sunt fixate de către
un organ constând în principal din membri numiţi de către Cancelaria Federală sau diferite ministere iar un serviciu de control al Statului este responsabil cu monitorizarea materialelor tipărite care sunt supuse măsurilor de securitate.
24 Conform legislaţiei aplicabile ei, prin urmare, acea entitate a fost înfiinţată în scopul de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial. Documentele pe care ÖS trebuie să le producă sunt strâns legate de ordinea publică şi funcţionarea instituţională a Statului şi necesită condiţii de furnizare şi producţie garantate care asigură că standardele de confidenţialitate şi securitate sunt respectate.
25 În plus, apare din Paragrafele 1(1) şi 2(1) ale StDrG că ÖS a fost înfiinţată în scopul specific de a îndeplini acele nevoi de interes general. În acea privinţă, este fără importanţă dacă o astfel de entitate este liberă să desfăşoare alte activităţi în plus faţă de acea sarcină, ca producţia de alte materiale tipărite şi publicarea şi distribuţia de cărţi. Faptul, ridicat de către Guvernul austriac în observaţiile sale scrise, că îndeplinirea nevoilor de interes general constituie doar o proporţie relativ mică a activităţilor desfăşurate de fapt de către ÖS este de asemenea irelevant, cu condiţia ca ea să continue să aibă grijă de nevoile pe care trebuie să le îndeplinească specific.
26 Condiţia, expusă în primul alineat al celui de-al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al directiveă, că organul trebuie să fi fost înfiinţat în scopul `specific' de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial, nu înseamnă că ar trebui să i se încredinţeze doar îndeplinirea acelor nevoi.
27 În ce priveşte a doua condiţie expusă în al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37, ar trebui notat că, conform legii naţionale, ÖS are personalitate juridică.
28 În ce priveşte a treia condiţie, ar trebui notat că Directorul General al ÖS este numit de către un organ constând în principal din membri numiţă de Cancelaria Federală sau diferite ministere. În plus, ea este supusă scrutinului de către Curtea de Auditori şi un serviciu de control al Statului este responsabil cu monitorizarea materialelor tipărite care sunt supuse măsurilor de securitate. În cele din urmă, conform declaraţiilor făcute la audiere de către SRG, majoritatea acţiunilor din ÖS sunt încă deţinute de Statul austriac.
29 Rezultă că o entitate ca ÖS trebuie să fie clasificată ca organ guvernat de legea publică în sensul celui de-al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37 şi trebuie astfel să fie privit ca autoritate contractantă în sensul primului subparagraf al acelei prevederi.
30 Guvernele austriac şi olandez obiectează că nu este posibil să se nesocotească faptul că activitatea generală a unei entităţi ca ÖS este dominată de aceste activităţi realizate pentru a îndeplini nevoi care au caracter industrial sau comercial.
31 În această privinţă, ar trebui reamintit că, aşa cum s-a declarat în paragraful 26 de mai sus, formularea celui de-al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37 nu exclude posibilitatea ca o autoritate contractantă să poată realiza alte activităţi în plus faţă de sarcina sa specifică de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial.
32 Cu privire la astfel de activităţi, ar trebui notat mai întâi că Articolul 1(a) al directivei nu face nici o distincţie între contractele de lucrări publice acordate de o autoritate contractantă în scopurile de a-şi îndeplini sarcina de a îndeplini nevoile de interes general şi cele care nu sunt legate de acea sarcină.
33 Faptul că nu se face astfel de distincţie este explicat prin scopul Directivei 93/37 de a evita să riscul se acorde preferinţe ofertanţilor sau reclamanţilor naţionali ori de câte ori un contract este acordat de către autorităţile contractante.
34 În sfârşit, să se interpreteze primul alineat al celui de-al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37 în aşa mod încât aplicarea sa să varieze conform proporţiei relative a activităţilor sale realizate în scopul de a îndeplini nevoi care nu au caracter industrial sau comercial ar fi contrară principiului de siguranţă legală care cere ca o regulă comunitară să fie limpede iar aplicarea sa să fie previzibilă pentru toţi cei interesaţi.
35 Răspunsul la prima şi a şasea întrebare înaintate de către curtea naţională ar trebui să fie prin urmare acela că o entitate ca ÖS trebuie privită ca un organ guvernat de legea publică în sensul celui de-al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37, şi astfel ca o autoritate contractantă în sensul primului subparagraf al acelei prevederi, astfel încât contractele de lucrări, de orice natură, în care a intrat acea entitate urmează să fie considerate a fi contracte de lucrări publice în sensul Articolului 1(a) al acelei directive.
Întrebarea a doua
36 Având în vedere răspunsul dat la întrebările unu şi şase, nu este necesar să se răspundă la întrebarea a doua.
Întrebările a patra şi a cincea
37 Prin întrebările sale a patra şi a cincea, curtea naţională întreabă în esenţă dacă o întreprindere care realizează activităţi comerciale şi în care o autoritate contractantă are un acţionariat majoritar trebuie ea însăşi să fie considerată a fi o autoritate contractantă în sensul Articolului 1(b) al Directivei 93/37, dacă acea întreprindere a fost înfiinţată de către autoritatea contractantă pentru a realiza activităţi comerciale sau dacă autoritatea contractantă îi transferă fonduri derivate din activităţi pe care le realizează pentru a îndeplini nevoi de interes general, care nu au caracter industrial sau comercial.
38 Aşa cum s-a indicat la paragraful 21 de mai sus, este limpede din formularea celui de-al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei 93/37 că cele trei condiţii stabilite aici sunt cumulative.
39 Prin urmare nu este suficient ca o întreprindere să fi fost înfiinţată de către o autoritate contractantă sau ca activităţile ei să fie finanţate prin fonduri derivate din activităţi realizate de o autoritate contractantă pentru a fi privită ca autoritate contractantă ea însăşi. Ea trebuie de asemenea să satisfacă condiţia stabilită în primul alineat al Articolului 1(b) al Directivei 93/37, că trebuie să fie un organ înfiinţat în scopul specific de a îndeplini nevoile de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial.
40 Dacă acea condiţie nu este satisfăcută, o întreprindere ca aceea înaintată de către curtea naţională nu poate fi considerată a fi o autoritate contractantă în sensul Articolului 1(b) al directivei.
41 Răspunsul la întrebările a patra şi a cincea înaintate de către curtea naţională trebuie prin urmare să fie acela că o întreprindere care realizează activităţi comerciale şi în care o autoritate contractantă are un acţionariat majoritar nu urmează să fie privită ca organ guvernat de legea publică în sensul Articolului 1(b) al Directivei 93/37, şi astfel ca o autoritate contractantă în sensul acelei prevederi, pe unicul temei că acea întreprindere a fost înfiinţată de către autoritatea contractantă sau că autoritatea contractantă îi transferă fonduri derivate din activităţile realizate pentru a îndeplini nevoi de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial.
Întrebarea a treia
42 Prin a treia sa întrebare, curtea naţională caută să stabilească dacă un proiect care trebuie să fie clasificat ca un contract de lucrări publice în sensul Articolului 1(a) al Directivei 93/37 continuă să fie supus prevederilor acelei directive când, înainte de încheierea lucrării, autoritatea contractantă îşi transferă drepturile şi obligaţiile în contextul unei cereri de oferte unei întreprinderi care nu este ea însăşi o autoritate contractantă în sensul Articolului 1(b) al acelei directive.
43 În această privinţă, este limpede din Articolul 1(a) al Directivei 93/37 că un contract care satisface condiţiile stabilite în acea prevedere nu poate înceta să fie un contract de lucrări publice când drepturile şi obligaţiile autorităţii contractante sunt transferate unei întreprinderi care nu este autoritate contractantă. Scopul Directivei 93/37, care stă în realizarea efectivă a libertăţii de înfiinţare şi libertăţii de a furniza servicii în domeniul contractelor de lucrări publice, ar fi subminat dacă aplicarea regulilor din directivă ar putea fi excluse pe singurul temei că drepturile şi obligaţiile unei autorităţi contractante în contextul unei cereri de oferte sunt transferate unei întreprinderi care nu satisface condiţiile stabilite în Articolul 1(b) al Directivei 93/37.
44 Contrariul ar fi adevărat doar dacă ar urma să se stabilească faptul că, de la început, întregul proiect în controversă a căzut în obiectele întreprinderii interesate şi în contractele de lucrări referitoare la acel proiect a intrat autoritatea contractantă în numele acelei întreprinderi.
45 Curtea naţională trebuie să lămurească dacă acesta este cazul aici.
46 Răspunsul la a treia întrebare înaintată de către curtea naţională trebuie prin urmare să fie acela că un contract de lucrări publice nu este supus prevederilor Directivei 93/37 când se referă la un proiect care,
de la început, cade în întregime în obiectele unei întreprinderi care nu este o autoritate contractantă şi când în contractele de lucrări care se referă la acel proiect a intrat o autoritate contractantă în numele acelei întreprinderi.
Întrebarea a şaptea
47 Prin a şaptea sa întrebare, curtea naţională în esenţă caută să lămurească dacă Articolul 7(1) al Regulamentului Nr 2052/88 aşa cum a fost amendat prin Regulamentul Nr 2081/93 urmează a fi interpretat ca însemnând că finanţarea comunitară a unui proiect de lucrări este condiţionată de destinatarii care respectă procedurile de revizuire stabilite prin Directiva 89/665, chiar dacă ei înşişi nu sunt autorităţi contractante în sensul Articolului 1(b) al Directivei 93/37.
48 Aşa cum a notat Avocatul general la punctul 105 al Opiniei sale, este limpede din formularea Articolului 7(1) al Regulamentului Nr 2052/88 că cerinţa ca măsurile la care se face referire trebuie respectate în conformitate cu legea comunitară presupune că acele măsuri cad în domeniul legislaţiei comunitare relevante.
49 Răspunsul la cea de-a şaptea întrebare înaintată de către curtea naţională trebuie prin urmare să fie acela că Articolul 7(1) al Regulamentului Nr 2052/88 aşa cum a fost amendat prin Regulamentul Nr 2081/93 urmează a fi interpretat ca însemnând că finanţarea comunitară a unui proiect de lucrări nu este condiţionată de destinatarii care respectă procedurile de revizuire în sensul Directivei 89/665, dacă nu sunt ei înşişi autorităţi contractante în sensul Articolului 1(b) al Directivei 93/37.
Decizie asupra costurilor
Costurile
50 Costurile suportate de către Guvernele austriac, francez şi olandez şi de Comisia Comunităţilor Europene, care au depus observaţii la Curte, nu sunt recuperabile. Pentru că aceste proceduri sunt, pentru toate părţile la procedurile principale, un pas în acţiunea în aşteptare în faţa curţii naţionale, decizia asupra costurilor este o chestiune a acelei curţi.
Partea operativă
Pe aceste temeiuri,
CURTEA,
ca răspuns la întrebările înaintate ei de către Bundesvergabeamt prin ordinul din 2 februarie 1996, prin prezenta hotărăşte:
1. O entitate ca Österreichische Staatsdruckerei trebuie să fie privită ca un organ guvernat de legea publică în sensul celui de-al doilea subparagraf al Articolului 1(b) al Directivei Consiliului 93/37/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor pentru acordarea contractelor de lucrări publice, şi astfel ca o autoritate contractantă în sensul primului subparagraf al acelei prevederi astfel încât contractele de lucrări, indiferent de natură, în care a intrat acea entitate urmează a fi considerate a fi contracte de lucrări publice în sensul Articolului 1(a) al acelei directive.
2. O întreprindere care realizează activităţi comerciale şi în care o autoritate contractantă are acţionariat majoritar nu urmează a fi privită ca organ guvernat de legea publică în sensul Articolului 1(b) al Directivei 93/37, şi astfel ca o autoritate contractantă în sensul acelei prevederi, pe singurul temei că acea întreprindere a fost înfiinţată de către autoritatea contractantă sau că autoritatea contractantă i-a transferat fonsuri pe care le-a câştigat din activităţi realizate pentru a îndeplini nevoi de interes general, care nu are caracter industrial sau comercial.
3. Un contract de lucrări publice nu este supus prevederilor Directivei 93/37 când se referă la un proiect care, de la început, cade în întregime în obiectele unei întreprinderi care nu este o autoritate contractantă şi când în contractele de lucrări referitoare la acel proiect a intrat o autoritate contractantă în numele acelei întreprinderi.
4. Articolul 7(1) al Regulamentului Consiliului (CEE) Nr 2052/88 din 24 iunie 1988 asupra sarcinilor fondurilor structurale şi eficienţei lor şi asupra coordonării activităţilor lor între ele şi cu operaţiunile Băncii Europene de Investiţii şi ale celorlalte instrumente financiare existente, aşa cum a fost amendat de Regulamentul Consiliului (CEE) Nr 2081/93 din 20 iulie 1993, urmează a fi interpretat ca însemnând că finanţarea comunitară a unui proiect de lucrări nu este condiţionată de destinatarii care respectă procedurile de revizuire în sensul Directivei Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 privind coordonarea legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de revizuire acordării de finanţare publică şi contracte de lucrări publice dacă nu sunt ele însele autorităţi contractante în sensul Articolului 1(b) al Directivei 93/37.