Opinia Avocatului general Jacobs susţinută la 24 februarie 2005
Hotărârea Curţii (Camera întâi), 2 iunie 2005
Sumarul hotărârii
1. Acţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor — Dreptul Comisiei de a intenta proceduri — Exercitarea acelui drept independent de un interes anume de intentare a unei acţiuni
(Art. 226 CE)
2. Acţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor — Procedura pre-litigiu — Obiectul — Opinia întemeiată — Conţinut
(Art. 226 CE)
3. Caracterul aproximativ al legilor — Proceduri de revizuire cu privire la acordarea contractelor de achiziţii publice şi lucrări publice în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii — Directivele 89/665 şi 92/13 — Procedura care permite Comisiei să ia o măsură preventivă când a existat o încălcare clară şi manifestă a regulilor comunitare privind achiziţia publică — Nereferitor la procedura de încălcare sub Articolul 226 CE
(Art. 226 CE; Directivele Consiliului 89/665, Art. 3, şi 92/13, Art. 8)
4. Caracterul aproximativ al legilor — Proceduri de achiziţie în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii — Directiva 93/38 — Derogări de la regulile comune — Condiţii — Stricta interpretare — Sarcina probei
(Directiva Consiliului 93/38, Art. 20(2)(c) şi (d))
1. Când îşi exercită puterile sub Articolul 226 CE, Comisia nu trebuie să arate că există un interes anume pentru a intenta o acţiune. Funcţia Comisiei este să asigure, în interesul general, că Statele membre pun în vigoare Legea comunitară şi să obţină o declaraţie a oricărei neîndepliniri a obligaţiilor care derivă din aceasta trebuind şi să-i pună capăt. Articolul 226 CE nu este prim urmare destinat să protejeze propriile drepturi ale acelei instituţii. Comisia singură trebuie să decidă dacă sau nu este potrivit să intenteze proceduri împotriva unui Stat membru pentru o declaraţie că nu şi-a îndeplinit obligaţiile, şi, în funcţie de circumstanţe, din cauza cărei comportări sau omisiuni ar trebui intentate aceste proceduri.
2. În timp ce, în cadrul unei acţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor, opinia întemeiată trebuie să conţină o expunere convingătoare şi detaliată a motivelor care au dus Comisia la concluzia că Statul membru interesat nu şi-a îndeplinit una dintre obligaţiile de sub Tratat, Comisia nu este, totuşi, obligată să stabilească în acea opinie paşii de făcut pentru remedierea încălcării pentru care este plângerea.
Scopul procedurii pre-litigiu este de a defini obiectul acţiunii pentru neîndeplinirea obligaţiilor pentru a da Statului membru o ocazie de a se conforma obligaţiilor sale sub Legea comunitară şi de a-i prilejui acestuia folosirea de dreptul său de a se apăra împotriva plângerilor aduse de Comisie.
În consecinţă, doar când Comisia intenţionează să nu adopte măsuri pentru a lăsa să se remedieze încălcarea incriminată care constituie obiectul acţiunii sale pentru neîndeplinirea obligaţiilor, doar atunci ea trebuie să specifice acele măsuri în opinia întemeiată.
3. Procedura de intervenţie directă stabilită de Articolul 8 al Directivei 92/13 care coordonează legile, regulamentele şi prevederile administrative referitoare la aplicarea regulilor comunitare asupra procedurilor de achiziţie ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii, şi de Articolul 3 al Directivei 89/665 asupra coordonării legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de revizuire acordării contractelor de achiziţie publică şi de lucrări publice, sub care Comisia poate, dacă consideră că s-a comis o încălcare clară şi manifestă a prevederilor comunitare în domeniul achiziţiilor publice, ameliora chestiunea cu un Stat membru, este o măsură preventivă care nici nu se poate deroga de la, nici nu înlocuieşte Puterile Comisiei sub Articolul 226 CE, iar rezultatul că Comisia a utilizat sau nu a utilizat acea procedură este irelevant când chestiunea este decizia asupra admisibilităţii procedurilor de încălcare. Astfel, alegerea între cele două proceduri este la discreţia sa.
4. Prevederile Articolului 20(2)(c) şi (d) al Directivei 93/38 care coordonează procedurile de achiziţie ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii, care în anumite cazuri autorizează entităţile contractante să folosească o procedură fără convocarea prealabilă a concurenţei, trebuie, ca derogări de la regulile referitoare la procedurile de acordare a contractelor de achiziţie publică, să fie interpretate strict. De asemenea, sarcina probei este a părţii care se sprijină pe ea.
În această privinţă, mai întâi de toate, Articolul 20(2)(c) al acelei directive, aplicarea sa este supusă la două condiţii cumulative, şi anume, în primul rând, să fie motive tehnice legate de lucrările care sunt obiectul contractului şi, în al doilea rând, ca acele motive tehnice să facă absolut necesară acordarea contractului unui anume antreprenor.
În această privinţă, în al doilea rând, derogarea sub Articolul 20(2)(d) al acelei directive, ea este supusă la trei condiţii cumulative, şi anume un eveniment imprevizibil, extrema urgenţă care face imposibilă respectarea limitelor de timp prevăzute în cererile de oferte şi o legătură cauzală între evenimentul imprevizibil şi extrema urgenţă care rezultă din acesta.
Faptul că o autoritate care trebuie să aprobe proiectul în cauză poate impune limite de timp este, în această privinţă, o parte previzibilă a procedurii de aprobare a acelui proiect.
HOTĂRÂREA CURŢII (Camera întâi)
2 iunie 2005 (*)
(Neîndeplinirea de către un Stat membru a obligaţiilor sale - Directiva 93/38/CEE - Achiziţia publică în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii - Contract pentru construirea unui sistem cu bandă transportoare pentru uzina termoelectrică de la Megalopolis - Nepublicarea unui anunţ de contract - Motive tehnice - Eveniment imprevizibil - Extremă urgenţă)
În Cazul C-394/02,
ACŢIUNE sub Articolul 226 CE pentru neîndeplinirea obligaţiilor, intentată la 8 noiembrie 2002,
Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de M. Nolin şi M. Konstantinidis, acţionând ca Agenţi, cu o adresă de serviciu în Luxemburg,
reclamant,
v
Republica Elenă, reprezentată de P. Mylonopoulos, D. Tsagkaraki şi S. Chala, acţionând ca Agenţi, cu o adresă de serviciu în Luxemburg,
pârâtă,
CURTEA (Camera întâi),
alcătuită din P. Jann (Raportor), Preşedinte al Camerei, K. Lenaerts, J.N. Cunha Rodrigues, M. Ilešič şi E. Levits, Judecători,
Avocat general: F.G. Jacobs,
Grefier: K. Sztranc, Administrator,
având în vedere procedura scrisă şi suplimentar audierea din 8 decembrie 2004,
după audierea Opiniei Avocatului general la şedinţa din 24 februarie 2005,
dă următoarea
Hotărâre
1 Prin cererea sa, Comisia Comunităţilor Europene cere o declaraţie a Curţii că, pe motivul acordării de către compania publică de electricitate Dimosia Epicheirisi Ilektrismoy (numită în cele ce urmează ‘DEI’) a unui contract pentru construirea unui sistem cu bandă transportoare pentru uzina termico-electrică de la Megalopolis prin intermediul unei proceduri negociate fără publicarea prealabilă a unui anunţ de contract, Republica Elenă nu şi-a îndeplinit obligaţiile sub Directiva Consiliului 93/38/CEE din 14 iunie 1993 care coordonează procedurile de achiziţie ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii (OJ 1993 L 199, p. 84), ala cum este amendată de Directiva 98/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1998 (OJ 1998 L 101, p. 1) (‘Directiva 93/38’), şi în particular Articolul 20 şi urm. ale acelei directive.
Prevederi relevante
2 Sub Articolul 15 al Directivei 93/38, ‘… contractele de lucrări … vor fi acordate în conformitate cu prevederile Titlurilor III, IV şi V’.
3 Articolul 20(1) al Directivei 93/38 prevede că ‘entităţile [c]ontractante pot alege oricare dintre procedurile descrise în Articolul 1(7) [adică procedurile deschisă, restrânsă şi negociată], cu condiţia ca, supus paragrafului 2, să se fi făcut o cerere de oferte a concurenţei în conformitate cu Articolul 21’.
4 Articolul 20(2) prevede:
‘Entităţile contractante pot folosi o procedură fără convocarea prealabilă a concurenţei … :
…
(c) când, din motive … tehnice … , contractul poate fi executat doar de către un anumit … antreprenor … ;
(d) în măsura în care este strict necesar când, din motive de extremă urgenţă c auzată de evenimente neprevăzute de entităţile contractante, limitele de timp prevăzute pentru procedurile deschisă şi restrânsă nu pot fi respectate;
…’
5 Articolul 21(1) al Directivei 93/38 prevede mijloacele prin care convocarea concurenţei se poate face, în esenţă publicarea unui anunţ în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene întocmit în conformitate cu modelele conţinute în anexele la directivă.
Faptele şi procedura pre-litigiu
6 În octombrie 1997, DEI, în scopurile unei evaluări a impactului de mediu sub Directiva Consiliului 85/337/CEE din 27 iunie 1985 asupra evaluării efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (OJ 1985 L 175, p. 40), a supus autorităţii competente, şi anume Ministerul Mediului, Planificării şi Lucrărilor Publice, un proiect privind instalarea unui sistem pentru desulfurarea, stabilizarea, transportul şi depozitarea deşeurilor solide de la uzina termoelectrică Megalopolis.
7 Prin deciziile din 29 octombrie 1998 şi 30 decembrie 1999, acel minister şi-a dat aprobarea pentru acel proiect, supus, pe de o parte, depunerii unei cereri de către DEI în termen de nouă luni, adică până în septembrie 2000, pentru autorizaţia finală de eliminare a deşeurilor produse de acea uzină şi, pe de altă parte, instalării în termen de 12 luni, adică până în decembrie 2000, a unui sistem cu bandă transportoare pentru transportul cenuşii între uzină şi mina Thoknia, unde cenuşa va fi tratată.
8 Având în vedere aceste termene, DEI, la 27 iulie 1999, a decis să realizeze o procedură de acordare negociată fără publicarea unui anunţ şi a invitat consorţiul Koch/Metka şi Dosco Overseas Engineering Ltd (‘Dosco’) să-şi depună ofertele.
9 La 18 ianuarie 2000, Dosco a declarat că nu vrea să ia parte la acea procedură.
10 La 29 august 2000, după mai multe luni de negocieri, DEI a acordat contractul de construire a sistemului cu bandă transportoare pentru transportul cenuşii între uzina termoelectrică Megalopolis şi mina Thoknia (numit în cele ce urmează ‘contractul în controversă’) consorţiului Koch/Metka.
11 După ce a dat Republicii Elene notificarea formală de a-şi depune observaţiile, Comisia, la 21 decembrie 2001, e emis o opinie întemeiată declarând că contractul în controversă ar fi trebuit să facă subiectul unui anunţ în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, în conformitate cu Directiva 93/38. Prin urmare ea a invitat acel Stat membru să adopte măsurile necesare pentru a se conforma opiniei întemeiate în timpul unei perioade de două luni de la data notificării sale. Pentru că nu a fost satisfăcută de răspunsul autorităţilor greceşti dat prin scrisoarea din 3 aprilie 2002, Comisia a decis să intenteze această acţiune.
Acţiunea
Admisibilitatea
12 Guvernul grec ridică patru pledoarii de inadmisibilitate pe temeiurile, respectiv, lipsei de interes a Comisiei pentru intentarea procedurilor, lipsa de scop a acţiunii, imprecizia opiniei întemeiate şi abuzul procesului.
Lipsa de interes a Comisiei pentru intentarea procedurilor
13 Guvernul grec susţine că Comisia nu a avut nici un interes legitim să deschidă procedura pentru neîndeplinirea obligaţiilor pentru că presupusa încălcare a legii comunitare fusese, când a expirat perioada de conformare cu opinia întemeiată, total sau cel puţin în mare măsură încheiată.
14 În această privinţă, trebuie observat că, atunci când îşi exercită puterile sub Articolul 226 CE, Comisia nu trebuie să arate că există un anume interes să intenteze o acţiune (vezi Cazul 167/73 Comisia v Franţa [1974] ECR 359, paragraful 15, şi Cazurile comune C-20/01 şi C 28/01 Comisia v Germania [2003] ECR I-3609, paragraful 29).
15 Funcţia Comisiei este de a asigura, în interesul general, că Statele membre pun în vigoare Legea comunitară şi de a obţine o declaraţie a oricărei neîndepliniri a obligaţiilor ce derivă din aceasta având în vedere să îi pună capăt (vezi Comisia v Franţa, citat mai sus, paragraful 15, şi Comisia v Germania, citat mai sus, paragraful 29 şi jurisprudenţa citată acolo).
16 Articolul 226 CE nu este prin urmare destinat să protejeze propriile drepturi ale acelei instituţii. Doar Comisia decide dacă sau nu este potrivit să intenteze proceduri împotriva unui Stat membru pentru o declaraţie că nu şi-a îndeplinit obligaţiile, şi, în funcţie de circumstanţe, din cauza cărei comportări sau omisiuni ar trebui intentată (vezi, în acest sens, Cazul C-431/92 Comisia v Germania [1995] ECR I 2189, paragraful 22; Cazul C-476/98 Comisia v Germania [2002] ECR I 9855, paragraful 38, şi Comisia v Germania, citat în paragraful 14 de mai sus, paragraful 30).
Lipsa de scop a acţiunii
17 Guvernul grec susţine că acţiunea nu are nici un scop, pentru că contractul de lucrări încheiat între DEI şi consorţiul Koch/Metka în scopurile contractului în controversă, fusese, când a expirat perioada fixată de opinia întemeiată, aproape în întregime efectuat. În acel moment, lucrările în chestiune fuseseră în mare încheiate, adică în proporţie de 85% din ele. De fapt, prin urmare nici nu mai era posibil să se respecte opinia întemeiată.
18 În această privinţă, este într-adevăr cazul că, în măsura în care priveşte acordarea contractelor de achiziţie publică, Curtea a susţinut că o acţiune pentru neîndeplinirea obligaţiilor este inadmisibilă dacă, atunci când a expirat perioada prescrisă în opinia întemeiată, contractul în chestiune fusese deja efectuat în întregime (vezi, în acest sens, Cazul C-362/90 Comisia v Italia
19 Aici, contractul încheiat între DEI şi consorţiul Koch/Metka în scopurile contractului în controversă, a fost, când a expirat perioada prescrisă în opinia întemeiată, în cursul efectuării, pentru că doar 85% din lucrări fuseseră încheiate. Acel contract prin urmare nu fusese complet efectuat.
Imprecizia opiniei întemeiate
20 Guvernul grec susţine că opinia întemeiată a fost prea imprecisă, în aceea că Comisia nu a specificat măsurile de adoptat pentru a se conforma cu aceasta.
21 În acea privinţă este clar din jurisprudenţa stabilită că, în timp ce opinia întemeiată trebuie să conţină o expunere convingătoare şi detaliată a motivelor care au dus Comisia la concluzia că Statul membru interesat nu şi-a îndeplinit una dintre obligaţii sub Tratatul CE, Comisia nu este, totuşi, obligată să stabilească în acea opinie paşii de urmat pentru remedierea încălcării incriminate (vezi, în acest sens, Cazul C-247/89 Comisia v Portugalia [1991] ECR I 3659, paragraful 22, şi Cazul C-328/96 Comisia v Austria [1999] ECR I 7479, paragraful 39).
22 Scopul procedurii pre-litigiu este de a defini obiectul acţiunii pentru neîndeplinirea obligaţiilor pentru a da Statului membru o ocazie de a se conforma obligaţiilor sale sub Legea comunitară şi de a-i prilejui acestuia folosirea de dreptul său de a se apăra împotriva plângerilor aduse de Comisie (vezi, în acest sens, Comisia v Austria, citat mai sus, paragraful 34, şi Cazul C 476/98 Comisia v Germania, paragrafele 46 şi 47).
23 În consecinţă, doar când Comisia intenţionează să nu adopte măsuri pentru a lăsa să se remedieze încălcarea incriminată care constituie obiectul acţiunii sale pentru neîndeplinirea obligaţiilor, doar atunci ea trebuie să specifice acele măsuri în opinia întemeiată (vezi, în acest sens, Comisia v Austria, citat mai sus, paragraful 39).
24 Aici, obiectul acţiunii este limitat la o declaraţie de neîndeplinirea obligaţiilor pe motivul acordării contractului în controversă fără publicarea prealabilă a unui anunţ. Prin urmare ea nu caută o declaraţie a unei încălcări suplimentare, pe baza neadoptării măsurilor de a permite remedierea primei încălcări.
Abuzul procesului
25 Guvernul grec susţine că, în loc de a intenta o acţiune pentru neîndeplinirea obligaţiilor, Comisia ar fi trebuit să intervină direct şi să ordone suspendarea acordării contractului în controversă sub Articolul 3 al Directivei Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 asupra coordonării legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de revizuire acordării contractelor de achiziţie publică şi de lucrări publice (OJ 1989 L 395, p. 33).
26 În acest context, în ce priveşte sectorul energie, nu Directiva 89/665, ci Directiva Consiliului 92/13/CEE din 25 februarie 1992 care coordonează legile, regulamentele şi prevederile administrative referitoare la aplicarea regulilor comunitare guvernează asupra procedurilor de achiziţie ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii (OJ 1992 L 76, p. 14), care este aplicabil.
27 Chiar dacă Guvernul grec a citat Articolul 8 al Directivei 92/13, care prevede o procedură în esenţă identică cu aceea de sub Articolul 3 al Directivei 89/665, rezultă din jurisprudenţa stabilită că, chiar dacă ar fi de preferat ca Comisia să utilizeze procedura de intervenţie directă stabilită de către acele directive, o astfel de procedură este o măsură preventivă care nici nu se poate deroga de la, nici nu poate înlocui Puterile Comisiei sub Articolul 226 EC (vezi, în contextul Directivei 89/665, Cazul C-359/93 Comisia v Olanda [1995] ECR I 157, paragraful 13; Cazul C-79/94 Comisia v GrCEEe [1995] ECR I 1071,
paragraful 11; Cazul C-353/96 Comisia v Irlanda [1998] ECR I 8565, paragraful 22; şi Comisia v Austria, citat mai sus, paragraful 57). Faptul că Comisia a folosit sau nu a folosit acea procedură este prin urmare irelevant atunci când este vorba de decizia asupra admisibilităţii procedurilor de încălcare.
28 Comisia singură este competentă să decidă dacă este potrivit să intenteze proceduri sub Articolul 226 CE pentru neîndeplinirea obligaţiilor (vezi, în acest sens, Cazul C 431/92 Comisia v Germania, paragraful 22, şi Cazul C 476/98 Comisia v Germania, paragraful 38). Astfel, alegerea între cele două proceduri este la discreţia sa.
29 Rezultă din consideraţiile de mai sus că pledoariile de inadmisibilitate trebuie respinse.
Substanţa
30 În sprijinul acţiunii sale, Comisia se bazează pe o singură plângere acuzând, în esenţă, încălcarea Articolului 15 al Directivei 93/38, citit în conjuncţie cu Articolele 20(1) şi 21 ale acelei directive, pe temeiul că DEI a acordat contractul în controversă fără publicarea prealabilă a unui anunţ de contract în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
31 În acea privinţă, trebuie declarat că Guvernul grec nu contestă că contractul în controversă este acoperit de Articolul 15 al Directivei 93/38 şi ar fi trebuit prin urmare, de regulă, să fi fost acordat în conformitate cu Titlurile III la V ale acelei directive, care prevede, în particular, ca contractele să fie scoase la licitaţie prin publicarea unui anunţ în Jurnalul Oficial.
32 Guvernul afirmă, totuşi, că, sub Articolul 20(2)(c) şi (d) al Directivei 93/38, contractul în controversă ar fi putut, în circumstanţe excepţionale, fi acordat fără publicarea unui anunţ. În depoziţia sa, în primul rând, doar consorţiul Koch/Metka a fost în poziţia de a realiza lucrările în chestiune în lumina caracteristicilor particulare ale produsului de transportat şi a subsolului şantierului, dar şi a nevoii de a ataşa benzi transportoare la sistemul existent. În al doilea rând, realizarea acestor lucrări a fost foarte urgentă din cauza limitelor de timp stabilite de Ministerul Mediului, Planificării şi Lucrărilor Publice.
33 În această privinţă, ar trebui, ca punct preliminar, observat că, ca derogările de la regulile referitoare la procedurile pentru acordarea contractelor de achiziţie publică, prevederile Articolului 20(2)(c) şi (d) ale Directivei 93/38 trebuie interpretate strict. De asemenea, sarcina probei îi revine părţii care caută să se sprijine pe ele (vezi, în acest sens, în contextul Directivelor 71/305 şi 93/37, Cazul 199/85 Comisia v Italia [1987] ECR 1039, paragraful 14; Cazul C-57/94 Comisia v Italia [1995] ECR I-1249, paragraful 23; şi Cazul C-385/02 Comisia v Italia [2004] ECR I 8121, paragraful 19).
34 În ce priveşte, mai întâi de toate, Articolul 20(2)(c) al Directivei 93/38, rezultă din jurisprudenţă că aplicarea acelei prevederi este supusă la două condiţii cumulative, şi anume, în primul rând, să fie motive tehnice legate de lucrările care sunt obiectul contractului şi, în al doilea rând, ca acele motive tehnice să facă absolut necesară acordarea contractului unui anume antreprenor (vezi, în acest sens, în contextul Directivelor 71/305 şi 93/37, Cazul C 57/94 Comisia v Italia, paragraful 24, şi Cazul C 385/02 Comisia v Italia, paragrafele 18, 20 şi 21).
35 În acest caz, aşa cum nota Avocatul general în paragrafele 40 la 45 ale Opiniei sale, în timp ce lucrările în chestiune implică motive tehnice în sensul Articolului 20(2)(c) al Directivei 93/38, Guvernul grec nu a arătat convingător că consorţiul Koch/Metka era singurul în poziţia de a le realiza şi că a fost, ce rezultat, absolut necesar să i se acorde contractul.
36 Nici caracteristicile particulare ale produsului de transportat, nici instabilitatea subsolului şi nevoia de a ataşa sistemul de benzi transportoare la cel existent nu dovedeşte, în sine, că acel consorţiu de companii era singurul antreprenor din Comunitate cu experienţa necesară pentru a realiza lucrările în chestiune.
37 Mai mult, pentru că a invitat şi pe Dosco să oferteze, DEI însăşi a considerat că un antreprenor altul decât consorţiul Koch/Metka era, în principiul, de asemenea capabil să realizeze lucrările.
38 În plus, este limpede din dosarul Curţii că, în ce priveşte lucrările similare ce urmează a fi realizate pe acelaşi şantier, DEI iniţiase, în trecut, procedurile de achiziţie publică prin publicarea unui anunţ de contract.
39 Prin urmare nu se poate susţine că, din motive tehnice, contractul în controversă ar putea fi efectuat doar de către consorţiul Koch/Metka.
40 În ce priveşte, în al doilea rând, derogarea sub Articolul 20(2)(d) al Directivei 93/38, jurisprudenţa a făcut-o subiectul a trei condiţii cumulative, şi anume un eveniment imprevizibil, extrema urgenţă care face imposibilă respectarea limitelor de timp prevăzute în cererile de oferte şi o legătură cauzală între evenimentul imprevizibil şi extrema urgenţă care rezultă din acesta (vezi, în acest sens, în contextul Directivei 71/305, Cazul C-107/92 Comisia v Italia [1993] ECR I-4655, paragraful 12, şi Cazul C 318/94 Comisia v Germania [1996] ECR I-1949, paragraful 14).
41 Guvernul grec nu a arătat că aceste condiţii au fost îndeplinite în acest caz.
42 Nevoia de a realiza lucrările în chestiune în limitele de timp impuse de către autoritatea competentă pentru evaluarea impactului asupra mediului nu poate fi privită ca extremă urgenţă rezultând dintr-un eveniment imprevizibil.
43 Faptul că o autoritate care trebuie să aprobe proiectul în cauză poate impune limite de timp este o parte previzibilă a procedurii de aprobare a acelui proiect (vezi, în acest sens, în contextul Directivei 71/305, Cazul C 318/94 Comisia v Germania, citat mai sus, paragraful 18).
44 De asemenea, DEI ar fu putut, cu privire la contractul în controversă, să fi lansat procedura de acordare a contractului cu publicarea unui anunţ de contract când a început procedura de evaluare a impactului de mediu, că este cam cu trei ani anterior expirării limitelor de timp impuse.
45 Prin urmare nu ar putea fi mai bine susţinut că extrema urgenţă care rezultă din evenimentele imprevizibile de către DEI nu au activat limitele de timp prevăzute pentru respectarea cererilor de oferte.
46 În lumina tuturor celor de mai sus, trebuie să se declare că, pe motivul acordării de către DEI a contractului pentru construirea unui sistem de benzi transportoare pentru uzina termoelectrică de la Megalopolis prin intermediul unei proceduri negociate fără publicarea prealabilă a unui anunţ de contract, Republica Elenă nu şi-a îndeplinit obligaţiile sub Directiva 93/38 şi, în particular, Articolele 20(1) şi 21 ale acesteia.
Costurile
47 Sub Articolul 69(2) al Regulilor de Procedură, părţii care pierde i se va ordona să plătească costurile dacă ele au fost cerute de partea care a câştigat. Pentru că Comisia a făcut cerere pentru costuri şi Republica Elenă a pierdut, trebuie să i se ordone să plătească costurile.
Pe aceste temeiuri, Curtea (Camera întâi) prin prezenta:
1. Declară că, din motivul acordării de către întreprinderea publică de electricitate Dimosia Epicheirisi Ilektrismoy a contractului pentru construirea unui sistem de benzi transportoare pentru uzina termoelectrică de la Megalopolis
prin intermediul unei proceduri negociate fără publicarea prealabilă a unui anunţ de contract, Republica Elenă nu şi-a îndeplinit obligaţiile sub Directiva Consiliului 93/38/CEE din 14 iunie 1993 care coordonează procedurile de achiziţie ale entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii, aşa cum este amendată de Directiva 98/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1998, şi, în particular, sub Articolele 20(1) şi 21 ale acesteia;
2. Ordonă Republicii Elene să plătească costurile.