-Cota de captură din stocul de hamsii - Măsuri de control - Obligaţiile Statelor membre-

În cazul C-52/95,
Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de M. G. Rozet, consilier juridic, în calitate de agent, cu sediul în Luxemburg pe lângă M. C. Gómez de la Cruz, membru al serviciului juridic, Centre Wagner, Kirchberg, 

reclamantă,

contra

Republica Franceză, reprezentată de M me E. Belliard, director adjunct în Direcţia Afacerilor juridice a Ministerului Afacerilor Externe, M. G. Mignot şi M me I. Latournarie, secretari ai Afacerilor Externe în aceeaşi direcţie, în calitate de agenţi, cu sediul în Luxemburg la sediul Ambasadei Franţei, 9, boulevard du Prince Henri,

pârâtă,

având ca obiect constatarea Curţii că, neinterzicând provizoriu pescuitul cu pescadoare al stocului de hamsii din zona CIEM VIII astfel încât să se asigure respectarea cotelor care i-au fost atribuite în 1991 şi 1992 şi neurmărind responsabilii activităţilor de pescuit şi activităţilor conexe pescuitului pe acelaşi stoc efectuate după interdicţiile de pescuit emise de Comisie în 1991 şi 1992, Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în virtutea articolului 11, paragraful 2, şi 1 al regulamentului (CEE) nr 2241/87 al Consiliului, din 23 iulie 1987, care stabileşte anumite măsuri de control cu privire la activităţile de pescuit (JO L 207, p. 1), aşa cum a fost modificat prin regulamentul (CEE) nr 3483/88 al Consiliului, din 7 noiembrie 1988 (JO L 306, p. 2), în legătură cu articolul 3 şi anexele regulamentului (CEE) nr 3926/90 al Consiliului, din 20 decembrie 1990, care fixează pentru anumite stocuri şi grupe de stocuri de peşti, totalurile admisibile ale capturilor pentru 1991 şi anumite condiţii în care ele pot fi pescuite (JO L 378, p. 1), şi al regulamentului (CEE) nr 3882/91 al Consiliului, din 18 decembrie 1991, care fixează pentru anumite stocuri şi grupe de stocuri de peşti, totalurile admisibile ale capturilor pentru 1992 şi anumite condiţii în care ele pot fi pescuite (JO L 367, p. 1),

CURTEA (Camera a cincea),,

alcătuită din MM. D. A. O. Edward (raportor), preşedintele Camerei, J.-P. Puissochet, J. C. Moitinho de Almeida, C. Gulmann şi M. Wathelet, judecători,

avocat general: M. N. Fennelly,

grefier: M. R. Grass,

având în vedere raportul judecătorului raportor,

audiindu-l pe avocatul general prezentându-şi concluziile la audierea din 17 octombrie 1995,
pronunţă prezenta

Hotărâre

1
Prin cererea depusă la grefa Curţii la 28 februarie 1995, Comisia Comunităţilor Europene a introdus, în virtutea articolului 169 al Tratatului CE, un recurs vizând constatarea că
-
neinterzicând în mod provizoriu pescuitul cu pescadoarele al stocului de hamsii din zona CIEM VIII (în cele ce urmează zona) astfel încât să se asigure respectarea cotelor care i-au fost atribuite în 1991 şi 1992 şi
-
neurmărind responsabilii activităţilor de pescuit şi activităţilor conexe pescuitului pe acelaşi stoc efectuate după interdicţiile de pescuit emise de Comisie în 1991 şi 1992,
Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în virtutea articolului 11, paragraful 2, şi 1 al regulamentului (CEE) nr 2241/87 al Consiliului, din 23 iulie 1987, care stabileşte anumite măsuri de control cu privire la activităţile de pescuit (JO L 207, p. 1), aşa cum a fost modificat prin regulamentul (CEE) nr 3483/88 al Consiliului, din 7 noiembrie 1988 (JO L 306, p. 2), în legătură cu articolul 3 şi anexele regulamentului (CEE) nr 3926/90 al Consiliului, din 20 decembrie 1990, care fixează pentru anumite stocuri şi grupe de stocuri de peşti, totalurile admisibile ale capturilor pentru 1991 şi anumite condiţii în care ele pot fi pescuite (JO L 378, p. 1), şi al regulamentului (CEE) nr 3882/91 al Consiliului, din 18 decembrie 1991, care fixează pentru anumite stocuri şi grupe de stocuri de peşti, totalurile admisibile ale capturilor pentru 1992 şi anumite condiţii în care ele pot fi pescuite (JO L 367, p. 1).
2
Articolele 2, 3 şi 4 ale regulamentului (CEE) nr 170/83 al Consiliului, din 25 ianuarie 1983, care instituie un regim comunitar de conservare şi gestionare a resurselor de peşte (JO L 24, p. 1), permit Consiliului să limiteze capturile pe stoc dacă aceasta se dovedeşte necesară. Volumul cantităţilor disponibile este repartizat, sub formă de cote, între Statele membre. Totuşi, în virtutea articolului 5, paragraful 1, al aceluiaşi regulament, acestea din urmă pot schimba total sau parţial cotele care le-au fost atribuite.
3
Conform articolului 5, paragraful 2, din regulamentul nr 170/83, Statele membre trebuie să determine, în conformitate cu dispoziţiile comunitare aplicabile, modalităţile de utilizare ale cotelor lor.
4
Controlul acestui regim de conservare este reglementat de regulamentul nr 2241/87. După paragraful 1 al articolului 1 al acestui regulament, fiecare Stat membru trebuie să controleze, pe teritoriul său şi în apele sale maritime, pescadoarele şi toate activităţile a căror inspecţie ar trebui să permită verificarea respectării tuturor reglementărilor legate de măsurile de conservare şi control.
5
Când este constatată o infracţiune, autorităţile competente trebuie, după paragraful 2 al aceluiaşi articol, să intenteze o acţiune penală sau administrativă împotriva căpitanului navei sau oricărei alte persoane responsabile.
6
În virtutea articolului 9, paragraful 2, al aceluiaşi regulament, Statele membre trebuie să anunţe la Comisie, înainte de data de 15 a fiecărei luni, cantităţile fiecărui stoc care, supuse cotelor, au fost scoase din apă în cursul lunii precedente.
7
Articolul 11, paragraful 1, al aceluiaşi regulament dispune că toate capturile dintr-un stoc supuse cotelor şi efectuate cu navele sub pavilionul unui Stat membru sau înregistrate într-un Stat membru sunt imputate, pentru acest stoc, din cota aplicabilă acelui Stat.
8
Conform paragrafului 2 al aceleiaşi dispoziţii, Statele membre trebuie să fixeze data la care capturile dintr-un stoc supuse cotelor, efectuate cu vasele lor, se ştie că şi-au epuizat cota dată. Începând de la acea dată, Statele membre trebuie să interzică în mod provizoriu pescuitul peştilor din acel stoc cu navele, dar şi conservarea la bord, transbordarea şi debarcarea aceluiaşi stoc, atâta timp cât ele au fost efectuate după această dată. Această măsură trebuie notificată fără întârziere Comisiei.
9
În urma unei astfel de notificări sau din propria sa iniţiativă, Comisia, în virtutea paragrafului 3 al aceleiaşi dispoziţii, fixează data la care capturile duntr-un stoc se socoteşte că au epuizat cota Statului membru în cauză. După alineatul al treilea al aceluiaşi paragraf, de la această dată, navele Statului membru trebuie să înceteze să pescuiască din specia stocului în chestiune. Aceste vase trebuie în mod egal să înceteze a reţine la bord, a transborda, a debarca sau de a face să se transbordeze sau să se debarce capturi de peşti atâta timp cât ele au fost efectuate după această dată.
10
În cazul în care autorităţile competente ale unui Stat membru constată că un vas al acelui Stat nu a respectat regulile de conservare sau măsurile de control, Statul membru poate, după articolul 11 ter al zisului regulament modificat, supune vasul în chestiune măsurilor de control suplimentare.
11
Pe baza regulamentului nr 170/83, Consiliul a oprit regulamentele nr 3926/90 şi 3882/91. Aceste regulamente, în articolul lor 3 şi în anexele lor, au atribuit Republicii Franceze cotele pentru stocul de hamsii din zonă, care se ridica atât pentru anul 1991 cât şi pentru anul 1992, la 3 000 de tone.
12
Articolul 5, paragraful 1, al acestor regulamente interzicea păstrarea la bord sau debarcarea acestor capturi care proveneau din stocurile pentru care fuseseră fixate cotele, cu excepţia cazului când aceste capturierau efectuate de navele unui Stat membru care dispunea de o cotă şi în măsura în care aceasta nu era epuizată.
13
După statisticile furnizate Comisiei de autorităţile franceze, capturile stocului de hamsii din zonă efectuate cu nave sub pavilion francez sau nave înregistrate în Franţa (în cele ce urmează navele franceze) în timpul primelor două luni ale anului 1991 se ridicau la 3 397,2 tone, fără ca Republica Franceză să fi luat măsuri de control.
14
Din proprie iniţiativă, Comisia, în articolul 1, al doilea alineat al regulamentului (CEE) nr 1326/91, din 21 mai 1991, privind oprirea pescuitului de hamsii de navele sub pavilion francez (JO L 127, p. 11), a interzis pescuitul în chestiune începând cu 24 mai 1991.
15
După datele adunate la sfârşitul anului 1991 de către autorităţile franceze, totalul capturilor în chestiune efectuate de navele franceze înaintea interdicţiei decretate de către Comisie atinsese o cifră de 6 020,6 tone, în timp ce capturile pentru restul acelui an se ridicau la 89 de tone în iunie, la 116 tone în iulie, la 62 de tone în august, la 36 de tone în septembrie, la 63 de tone în octombrie şi la cantităţi inferioare în noiembrie şi decembrie, astfel încât totalul pentru anul 1991 se ridica la 6 402 de tone.
16
În ce priveşte anul 1992, autorităţile franceze, printr-o notă din 2 aprilie 1992, au informat Comisia că capturile de hamsii în aceeaşi zonă pentru perioada începând din 1 ianuarie până în 29 martie se ridicaseră la 3 473 de tone.
17
Republica Franceză neluând nici o măsură de control, Comisia, în articolul 1, alineatul al doilea al regulamentului (CEE) nr 942/92, din 13 aprilie 1992, privind oprirea pescuitului la hamsie pentru navele sub pavilion francez (JO L 101, p. 42), a interzis pescuitul în chestiune începând din 16 aprilie 1992.
18
Cifrele definitive furnizate de către autorităţile franceze au relevat că capturile în litigiu atinseseră 5 213,9 de tone la sfârşitul lunii mai 1992 şi 5 559,4 de tone la sfârşitul lunii iulie 1992.
19
La 3 iulie 1992, Republica Franceză a putut obţine de la Regatul Spaniei un transfer de 6 000 de tone din cota respectivă, păstrându-şi de asemenea şi cota sa anuală de 9 000 de tone. Acest transfer i-a permis Comisiei, prin regulamentul (CEE) nr 2265/92, din 31 iulie 1992 (JO L 220, p. 5), să abroge regulamentul nr 942/92 şi, deci, să redeschidă pescuitul în cauză.
20
La sfârşitul lunii septembrie 1992, capturile se ridicaseră la 8 995,4 tone, în timp ce ele au atins 12 781 tone la sfârşitul lunii noiembrie 1992 şi 14 013 tone la sfârşitul acelui an. Totuşi, autorităţile franceze nu au luat nici o măsură de a închide pescuitul în cauză în timpul acelui an.
21
Comisia consideră că din moment ce nu a luat măsurile necesare pentru a interzice pescuitul stocului de hamsii în zonă în 1991 şi în 1992 şi dacă nu a urmărit responsabilii cu activităţile de pescuit asupra aceluiaşi stoc efectuate după interdicţiile emise de către Comisie, Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin în virtutea articolului 11, paragraful 2, şi a regulamentului nr 2241/87.
Asupra primei plângeri
22
În sprijinul primei sale plângeri, Comisia subliniază că articolul 11, paragraful 2, al regulamentului nr 2241/87 cere ca Statele membre să prevină epiuzarea cotelor lor şi să ia măsurile necesare pentru a interzice provizoriu orice activitate de pescuit înainte chiar ca o cotă să fie epuizată.
23
În ce priveşte anul 1991, ea consideră că Republica Franceză ar fi trebuit, cel mai târziu în cursul lunii februarie 1991, să procedeze la interzicerea provizorie a pescuitului pentru stocul în chestiune de către navele franceze.
24
În ce priveşte anul 1992, Republica Franceză ar fi trebuit să adopte, înainte de sfârşitul lunii februarie, măsuri de control pentru a se asigura că cota sa iniţială nu va fi depăşită. La fel, din momentul în care epuizarea cotei crescute era iminentă, ea ar fi trebuit să interzică pescuitul cu pricina de către navele sale.
25
Guvernul francez nu contestă că capturile în chestiune au depăşit cotele alocate Republicii franceze nici că nu s-a luat nici o măsură de control, ca aceea cerută de articolul 11, paragraful 2, al regulamentului nr 2241/87, de către autorităţile franceze interesate nici pentru anul 1991, nici pentru anul 1992.
26
În ce priveşte anul 1991, trebuie totuşi să se evalueze că închiderea tardivă a pescuitului s-a datorat slăbiciunilor sistemului statistic în vigoare atunci.
27
Acest argument nu va fi susţinut.
28
Mai întâi, în ce priveşte sistemul statistic în vigoare în 1991, este jurisprudenţă constantă (vezi hotărârea din 20 martie 1990, Comisia/Franţa, C-62/89, Rec. p. I-925, punctul 23) că un Stat membru nu va şti să invoce dificultăţile practice pentru a justifica nepunerea în aplicare a măsurilor de control potrivite. Dimpotrivă, este sarcina Statelor membre, însărcinate cu execuţia reglementărilor comunitare în sectorul produselor piscicole să depăşească aceste dificultăţile luând măsurile potrivite.
29
Apoi, trebuie să se reamintească faptul că, în hotărârea din 8 iunie 1993, Comisia/Olanda (C-52/91, Rec. p. I-3069, punctul 26), Curtea a judecat că articolul 10, paragraful 2, al regulamentului (CEE) nr 2057/82 al Consiliului, din 29 iunie 1982, stabilind anumite măsuri de control cu privire la activităţile de pescuit efectuate de navele Statelor membre (JO L 220, p. 1), care a fost abrogat dar care a fost întocmit de aşa natură încât articolul 11, paragraful 2, al regulamentului nr 2241/87, obliga Statele membre să ia contramăsuri pentru a interzice provizoriu orice activitate de pescuit înainte chiar să se fi epuizate cotele.
30
Trebuie să se ia în considerare că articolul 11, paragraful 2, din regulamentul nr 2241/87 impune Statelor membre aceeaşi obligaţie.
31
El ajunge mai departe să constate că, neinterzicând provizoriu pescuitul în cauză, atât în anul 1991, cât şi în anul 1992, înainte de epuizarea cotei care i-a fost alocată pentru aceşti ani, Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin conform articolului 11, paragraful 2, al regulamentului nr 2241/87.
Asupra celei de-a doua plângeri
32
În ce priveşte a doua plângere, Comisia consideră că continuarea de către navele franceze a activităţilor de pescuit şi a activităţilor conexe pentru stocul în cauză, după ce regulamentele nr 1326/91 şi 942/92 au emis interdicţii în această privinţă, constituie o infracţiune a responsabililor acestor nave atât conform alineatului trei al articolului 11, paragrafu 3, al regulamentului nr 2241/87, cât şi conform articolelor 5 ale regulamentelor nr 3926/90 şi 3882/91. În această privinţă, ea subliniază că în virtutea articolului 1, paragraful 2, al regulamentului nr 2241/87, autorităţile franceze aveau obligaţia să intenteze o acţiune penală sau administrativă împotriva responsabililor pentru aceste infracţiuni.
33
Guvernul francez nu contestă că autorităţile competente nu au intentat urmăriri împotriva responsabililor pentru activităţile incriminate în acest recurs.
34
După articolul 1, paragraful 2, al regulamentului nr 2241/87, în cazul în care autorităţile competente ale unui Stat membru constată că reglementarea în materie de conservare şi de control al pescuitului nu este respectată, ele trebuie să intenteze o acţiune penală sau administrativă.
35
Dacă autorităţile competente ale unui Stat membru se abţin sistematic să urmărească responsabilii unor asemenea infracţiuni, atât conservarea şi gestionarea resurselor de peşte, cât şi aplicarea uniformă a politicii comune de pescuit vor fi compromise.
36
Rezultă că, începând din datele fixate de Comisie pentru interdicţia pescuitului în cauză, Republica franceză trebuia să intenteze o acţiune penală sau administrativă împotriva responsabililor pentru continuarea activităţilor de pescuit în chestiune, cât şi activităţilor conexe, aşa cum sunt definite de articolul 11, paragraful 3, al treilea alineat al regulamentului nr 2241/87 şi de articolele 5 ale regulamentelor nr 3926/90 şi 3882/91, mai sus citate.
37
Pentru anul 1992, Guvernul francez totuşi subliniază că campania de pescuit la hamsie s-a derulat într-un climat socio-economic destul de dificil pentru că exista temerea ca tulburările importante ale naturii să determine grave dificultăţi economice. Autorităţile competente au fost deci presate săse abţină să urmărească responsabilii pentru infracţiuni.
38
Acest argument nu ar putea fi acceptat. Într-adevăr, simpla teamă de dificultăţile interne nu ar putea niciodată justifica omisiunea de a aplica regimul în cauză.
39
Se poate deci constata că, omiţând să urmărească responsabilii pentru activităţile de pescuit şi activităţile conexe pescuitului asupra stocului în cauză efectuate după interdicţiile de pescuit emise de Comisie în 1991 şi 1992, Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile care-i revin în virtutea articolului 1 al regulamentului nr 2241/87.

Cheltuielile

40
În termenii articolului 69, paragraful 2, al regulamentului de procedură, partea care pierde este condamnată la plata cheltuielilor dacă s-a convenit în acest sens. Republica Franceză pierzând iar Comisia cerând-o, prima va fi condamnată să plătească cheltuielile.
Din aceste motive,

CURTEA (Camera a cincea)

declară şi hotărăşte:
1)
Neinterzicând provizoriu pescuitul cu navele sale la peştele din stocul de hamsie din zona CIEM VIII astfel încât să asigure respectarea cotelor care i-au fost atribuite în 1991 şi 1992, Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin în virtutea articolului 11, paragraful 2, al regulamentului (CEE) nr 2241/87 al Consiliului, din 23 iulie 1987, care stabileşte anumite măsuri de control în privinţa activităţilor de pescuit.
2)
Omiţând să urmărească responsabilii activităţilor de pescuit şi activităţilor conexe pescuitului asupra stocului în cauză efectuate după interdicţiile de pescuit emise de Comisie în 1991 şi 1992, Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în virtutea articolului 1 al regulamentului nr 2241/87, mai sus citat.
3)
Republica Franceză este condamnată să plătească cheltuielile.